Biserica de mâine

Se vorbește foarte mult de la anvoanele adunărilor despre viitorul Bisericii. Și tot timpul se referă la tineri sau copii. Persoanele în vârstă se uită la cele tinere ca la ceva din viitor, adică ceva ce urmează să se întâmple. Numai că situațiunea nu stă chiar în acest fel.
Vă rog să vă gândiți, dacă sunteți părinți, la copiii dumneavostră. Dacă nu sunteți părinți, gândițivă la frații mai mici sau la prietenii de o vârstă mai mică decât a voastră. Cum v-ați simți dacă ați știi că ei sunt abia mâine? Ei acum nu sunt, adică vă pot ajuta în viitor, nu acum. Copiii vă pot fii de folos în viitor, vă puteți bucura de ei în viitor.
În bisericile contemporane nu se pune accentul prea mult pe lucrarea cu tinerii sau copiii deoarece se crede că ei sunt de undeva din viitor, ei nu sunt în prezent. întrebarea mea sună în felul următor: dacă nu vă ocupați acum de copii sau tineri, cum îi puteți avea în viitor?
Cine va avea grijă de ei în prezent? Desigur lumea cu poftele și plăcerile ei, afungând plăcerea părtășiei cu Hristos și Biserica.
Îndemnul meu pentru voi este: aveți grijă de copii și tineri că nu-i veți mai avea mult timp în mâini. Îmi pare rău să spun asta, dar deja se vede în tineri o rebeliune fără egal. Nu sunt eu în stare să judec lucrurile, dar sunt în stare sa trag un semnal de alarmă, după învățătura biblică. fiți treji și vegheați, pentru că protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu… 1Petru5:8

Tragic sau comic?

Cei care se așteaptă ca viața să se termine în neființa morții au perspectiva unui final tragic. Cei care adoptă un astfel de sens tragic al vieții vor căuta satisfacția aici și acum. ”Nu ai decât o singură viață; trebuie să guști tot ce-ți oferă ea” Reclamele de televiziune – mult mai filosofice decât altele – sunt purtătoare ale unui sens tragic al vieții. În poezie, tema recurentă carpe diem (trăiește clipa) propagă aceeași idee: timpul zboară: nu vom fi întotdeauna tineri; ne așteptă moartea; trebuie să petrecem acum cât mai este încă timp. Cu tot hedonismul lui, genul acesta de poezie este esențialmente tragic.
Cei care se așteaptă ca viața să se termine în fericirea din Rai au perspectiva unui final pozitiv. Viața este o comedie. Cei care acceptă un sens comic al vieții pot să privească suferințele lor actuale, care nu-i surprind nicidecum, dintr-o altă perspectivă. Durerea nu are un caracter ultim. ”Totul va fi bine – așa cum spunea Dame Julian de Norwich – și toate lucrurile vor fi bune”. Sfărșitul fericit care a fost promis creștinilor înseamnă că Dumnezeu va șterge orice lacrimă (Apocalipsa 7:17), că suferințele pe care le-au trăit în această viață vor fi anulate într-un fel sau altul. ”Cei izbăviți de Domnul se vor întoarece și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor copleși, iar durerea și gemetele vor fugi” (Is. 35:10). Și cei pentru care viața are un sens comic trec în prezent prin suferințe, dar nu se vor lăsa doborâți de ele.
(Citat preluat din cartea Citind printre Rânduri de Gene Edward Veith)

Ps: tragic este atunci când începutul este frumos și finalul dezastruos
comic este atunci cânt începutul este neplăcut iar sfârșitul este cu happyend

Isus Dumnezeu?

Noul Testament ni-L prezintă în mod clar pe Cristos ca fiind Dumnezeu. Numele atribuite Lui în Noul Testament sunt de aşa natură, încât ele i-ar putea fi atribuite numai lui Dumnezeu. De exemplu, Isus este numit Dumnezeu în următoarele expresii: „Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Cristos.” (Tit 2:13; compară cu Ioan 1:1, Evrei 1:8, Romani 9:5, 1 Ioan 5:20-21) Scriptura Îi atribuie lui Isus caracteristici pe care nu le poate avea decât Dumnezeu. Isus ne este prezentat ca existând prin Sine Însuşi (Ioan 1:4, 14:6); omniprezent (Matei 28:20, 18:20); atotştiutor (Ioan 4:16, 6:64, Matei 17:22-27); omnipotent (Apocalipsa 1:8, Luca 4:39-55, 7:14-15, Matei 8:26-27); deţinând viaţa în Sine (1 Ioan 5:11,12,20, Ioan 1:4).

Isus a primit slava şi închinarea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu. Într-o confruntare cu Satana, Isus a zis: <> (Matei 4:10) Şi totuşi, Isus a primit închinare ca Dumnezeu (Matei 14:33, 28:9), ba uneori chiar a pretins acest lucru (Ioan 5:23, compară cu Evrei 1:6, Apocalipsa 5:8-14). (preluat din cartea Mai mult decat un tamplar de Josh McDowell)

Traditia si traditionalismul

Cuvântul ”traditie” provine din doua cuvinte latinesti care, impreuna, inseamna „a transmite, a da mai departe”. Procesul are loc astfel: generatia mai varstnica identifica lucrurile pe care le considera importante si le transmite generatiei urmatoare spre a fi pastrate in siguranta… si folosite. Fiecare noua generatie evalueaza aceasta mostenire, respinge ceea ce nu mai considera a fi util si transmite copiilor si nepotilor ce mai ramane… Problema nu este de fapt traditia, fiinca ea este doar continutul mostenirii pe care o generatie o transmite alteia. Problema este traditionalismul, care reprezinta venerarea traditiilor in asa masura incat putini sunt cei care mai indraznesc sa le examineze sau sas incerce sa le schimbe. (Citat preluat din cartea lui Warren Wiersbe, Adevarata inchinare).
Care e parerea dumneavostra vis-a-vis de traditie. Sunt ele prin bisericile noastre? Traditionalismul se manifesta printre noi?

Viața bisericească și viața cotidiană

La prima vedere pare a fii două vieți. Vedem o viață în interiorul Bisericii condusă de interese sufletești și bisericești, și o altă viață în societate, între colegi, cu prietenii sau familia.
Este total greșit.
Când vrem ca Biserica să nu se bage în viața personală sau societatea să nu se bage în cauzele bisericești, am ajuns pe un drum greșit. Trebuie să ne dăm seama că aceste lucruri se întrepătrund. Nu se poate una fără cealaltă.
Dacă L-ai primit pe Domnul Isus în inimă ca Mântuitor al vieții, El trebuie să fie și Domnul vieții. Isus ne conduce viața, pas cu pas. Trebuie să fim dispuși să ascultăm de îndrumările Lui chiar când nu ne place.
Dacă Îl vom implica pe Dumnezeu în viața noastră, vom vedea cum dispare îngrijorarea și frustrarea. Dumnezeu se poate implica în administrarea banilor tăi, în relațiile tale cu alte persoane, la locul de muncă și chiar în sentimentele tale. Trebuie doar să-L lași.
Nu te gândi la ce pierzi. Gândește-te la ce câștigi. Poate crezi că nu e convenabil, deoarece v-a trebuii să dai o parte din venitul tău lucrării Domnului sau să-ți schimbi unii prieteni, dar vei avea binecuvântări peste măsură de mari. Chiar crezi că se merită să-L ții pe Dumnezeu numai pentru duminică?

Inspencţia Tehnică Periodică

ITP este un act obligatoriu pentru autoturism ca să poată circula pe drumurile publice.
În viaţa spirituală trebuie să existe momente de “inspecţii” periodice ca să ne dăm seama unde suntem şi unde trebuie să ajungem.
David îşi dă seama de acest adevăr şi se roagă ca Domnul să-l cărceteze (Psalmul 139:23,24). Cercetarea aceasta nu trebuie să fie faţă de părerea mea sau în comparaţie cu alte persoane ci în lumina Textului Scripturii şi sub înfluenţa Duhului Sfânt cu o conştiinţă curată.
Iacov 1:23,24 aseamănă Cuvântul lui Dumnezeu cu o oglindă. Cine, după ce se uită în oglindă şi îşi dă seama că e murdar, nu se spală?
Uită-te încă o dată în viaţa ta şi vezi dacă Îl mai ai călăuză pe Duhul Sfânt. Cum e viaţa ta în comparaţie cu Scriptura?
Interesul meu pentru viaţa spirituală trebuie să treacă dincolo de raţionamentul uman, deoarece sufletul este mai de preţ decât orice alt lucru din lume, “De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.” (2 Petru1:5-9)
Cine nu vrea să aibă în el chipul lui Hristos şi sfinţenia Lui? Dacă vrei, puneţi viaţa sub cercetare şi judecată.

Păcătos salvat prin har

O cântare pentru suflet şi pentru inima omului recunoscător lui Dumnezeu

If you could see what I once was
If you could go with me
Back to where I started from
Then I know you would see
A Miracle of love that took me
In it’s sweet embrace
And made me what I am today
Just an old sinner, saved by grace.

I’m just a sinner saved by grace
When I stood condemned to death
He took my place
Now I live and breathe in freedom
With each breath of life I take
Loved and forgiven
Back with the living
I’m just a sinner saved by grace.

How could I boast of anything,
I’ve ever seen or done?
How could I dare to claim as mine,
The victories God has won?
Where would I be had God not brought me
Gentley to this place,
I’m here to say,
i’m nothing but a sinner saved by grace.

I’m just a sinner saved by grace
When I stood condemned to death
He took my place
Now I grow and breathe in freedom
With each breath of life I take
I’m Loved and forgiven
Back with the living
I’m just a sinner saved by grace.

Now how I grow and breathe in freedom
With each breath of life I take
I’m loved and forgiven
Back with the living
I’m just a sinner saved by grace.

IUBIREA LUI ISUS MAI PRESUS DE ORICE

1. Fericit cel ce întelege ce înseamna iubirea lui Isus si lepadarea de sine din dragoste pentru Isus. Orice alta iubire trebuie lepadata din dragoste pentru cel iubit, caci Isus doreste sa fie îndragit mai presus de toate fapturile. Dragostea fapturii este înselatoare si nestatornica; dragostea lui Isus este statornica si pururi credincioasa. Cel ce îsi lipeste inima de faptura va cadea cu tot ceea ce este supus caderii; cel ce îmbratiseaza pe Isus va fi întarit pentru totdeauna. Pe Isus îndrageste-l, El sa-ti fie prieten, caci, chiar atunci cînd toti te-ar parasi, el va ramîne alaturi de tine, sa te scape de la pieire. Crede-ma, va veni ziua cînd, vrînd-nevrînd, va trebui sa te desparti de toti si de toate.
2. Stai cît mai aproape de Isus în viata si la moarte, încrede-te în fagaduintele lui, caci El singur – atunci cînd toti te-ar lasa de izbeliste – va fi în masura sa te ajute. Iubitul tau nu poate suferi sa aiba de împartit iubirea cu nimeni: El singur vrea sa fie stapînul inimii tale si, asemenea unui rege, sa domneasca pe tronul sufletului tau. Daca ai sti sa te desprinzi temeinic de orice faptura, Isus ar veni fara îndoiala sa salasluiasca în sufletul tau, ca la El acasa. Aproape tot ceea ce pierzi vei regasi în Isus: în El vei afla rascumparare pentru tot ceea ce – în afara lui – ai fi putut afla, urmînd nadejdile omenesti. Nu-ti cauta sprijinul si reazemul în trestii clatinate de vînt, caci tot trupul e ca iarba, si toata marirea lui ca floarea ierbii cade (Is 40, 6).
3. Degraba vei fi dezamagit daca stai cu privirea atintita la aratarea din afara a lucrurilor omenesti. Cautînd mîngîiere si folos de la fapturi, de cele mai multe ori te alegi numai cu paguba. Daca, în schimb, în toate vei cauta pe Isus, pe Isus îl vei gasi cu adevarat; daca pe tine însuti te vei cauta, fara îndoiala ca pe tine însuti te vei gasi, dar în paguba. Într-adevar, cel ce-l ocoleste pe Isus, departe de a se îmbogati, se vatama pe sine, ba îsi face un rau mai mare decît i-ar putea aduce lumea întreaga si toti dusmanii laolalta.
Thomas a Kempis, Imitatiunea lui Cristos, Traducere de Andrei Brezianu

Botez, şi mai mult

Viaţa unei biserici ar trebui să fie foarte diversă. Când un botez, când o căsătorie, când o binecuvântare de copii, când o seara de tineret, când o seara de fraţi în vârstă, când evanghelizare, etc.
Astăzi am participat la două botezuri din două localităţi diferite. Una la râu şi alta în interiorul bisericii.
Impresia care mi-a lăsat această zi este că botezul este o taină de care încercăm să o învârtim pe toate părţile ca la urmă să rămână ce ne place nouă.
Se vorbeşte foarte mult de verbul “a boteza”, dar botezul fără naşterea din nou, are vreo valoare? nu ne intereseaza persoanele care iau botezul, ne intereseaza numărul. nu ne intereseaza cum s-au pocăit sau dacă L-au primit pe Hristos în inimă.
Am auzit o afirmaţie a unui frate dintr-o biserică: “Cum să ia la 16 ani botezul, doar nu are de gând să se căsătorească aşa de repede.”
Din punct de vedere al teologiei răsăritene, botezul este o taină. 1 Cor 12:13 “Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.”
Fiecare creştin trebuie să aibă în viaţa lui un moment sau o perioadă în care şi-a predat viaţa Domnului. Cel mai dureros lucru este că vin oamenii la botez şi nu ştiu care e scopul şi ce se întâmplă la botez. Dacă vă aflaţi în această stare, vă rog citiţi cât mai multe materiale pro şi contra despre botez şi astfel veţi avea de unde alege pe cea mai bună.
Viaţa unui creştin se învârte în jurul lui Hristos. Pentru aceasta, luaţi parte la trupul lui Hristos ca să aveţi viaţă.

Iubeşte Cerul iubindu-ţi aproapele

Încercăm prin tot felul de mijloace să ne apropiem de Cer. Să fim diferiţi de cei din lume. Să impresionăm prin purtarea noastră exemplară sau prin îmbrăcămintea “pioasă”. Ne uităm la ceilalţi ca la presupuşi atentatori la “scaunul” nostru de sfinţenie şi nu dorim, cu orice chip, să ni se spună că semănăm cu majoritatea.
Ioan 13:35 “Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii”. Diferenţa dintre noi şi restul lumii unde o putem găsi? Domnul Isus a dat o pildă foarte expresivă: Pilda samariteanului milostiv. Ceea ce nu ne place nouă este finalul pildei în care Domnul Isus spune: “du-te de fă şi tu la fel”.
Cum putem sta reci faţă de persoanele căzute între tâlharii acestei teribile consecinţe? Se poate întâmpla să cadă oricine. Problema este: sunt eu dispus să mă cobor la nivelul lui şi să-l ridic pe cel căzut? Mai mult decât atât: sunt eu dispus să plătesc pentru cel căzut?
De răniţi trebuie să avem grijă, nu să-i omorâm. Dacă îi lăsăm să moară în urmă şi noi vom fii traşi la răspundere pentru ei. Lasă ca Duhul Sfânt să te sensibilizeze pentru cei căzuţi sau dezorientaţi