Intr-o noapte calatoream cu trenul Rapid spre Bucuresti de la Suceava.
Mi-am luat o carte de citit pentru facultate si m-am pus la citit, iar pe la Bacau s-a urcat o “domnisoara” (nu stiu cum sa o numesc pentru ca pleca de acasa de la sotul sau concubinul ei) in tren vorbind la telefon. La aceasi gara s-au urcat si doi barbati. Toti trei aveau locurile langa mine. Nu m-am deranjat de la citit (era o carte puternica de sf. Vasile cel Mare). “Domnisoara” din ghilimele s-a facut comoda vorbind la telefon, ceilalti doi ori nu aveau telefon ori nu-i cauta nimeni.
Trenul a pornit, eu ma chinuiam sa citesc, ceilalti doi barbati se chinuiau sa adoarma, iar cealalalta persoana se chinuia sa ii explice prietenei sale ce viata a avut cu iubitul ei inainte sa se certe, cum s-au certat si cum a plecat de acasa.
Intre oameni fara de bun simt, se cade sa fi cu bun simt?
Nu e nevoie sa-ti povestesti viata la telefon cand aud si alti oameni (sfatul meu e sa nu o faci la telefon ci intre patru ochi) si daca aud si alti oameni fi cat mai discret si vorbeste cat mai in soapta.
Sunt sigur ca la astfel de peripetii au fost si altii partasi, dar ce putem invata de aici?
Comentarii recente
 | darido on Legea sau Duhul … Firea … |
 | Alin Duciuc on Vladimir Pustan si facebo… |
 | cris on Vladimir Pustan si facebo… |
 | marin on Iluzia Optica (1) |
 | cristi on „Stânci eterne” și cântări car… |
| darido on „Stânci eterne” și cântări car… |
| Alin Duciuc on „Stânci eterne” și cântări car… |
| Alin Duciuc on „Stânci eterne” și cântări car… |
| cristi on „Stânci eterne” și cântări car… |
 | Janeth on „Stânci eterne” și cântări car… |
Posted by Angela...salvata prin HAR on 26/11/2011 at 9:53 am
Da asa-i. Ai dreptate.
Posted by duciuc on 28/01/2012 at 3:05 pm
Invatatura….” rufele de obicei trebuie spalate in familie ” , puteai sa intri in discutie cu ea si sa ii spui despre Domnnul Isus, oamenii in general in vreme de necaz sunt deschisi la Cuvantul lui Dumnezeu, dar mai mult de atat te puteai ruga ptr persoana respectiva…
Posted by Alin Duciuc on 29/01/2012 at 12:34 am
De rugat, m-am rugat pentru ea și chiar m-a mișcat povestea ei, atât cât am înțeles-o printre rânduri. Nu cred că era bine să o întrerup din discuția telefonică și să-i spun că am ceva mai bun pentru ea. Atunci aș fi fost eu cel fără bun simț. Când vorbesc cu oamenii despre credința în Domnul Isus vreau să fiu cât mai politicos și, tot odată, cât mai direct. Dacă aveam posibilitatea, vorbeam despre credință cu ea, dar într-un tren de noapte, unde aproape toți dorm (chiar și eu eram adormit din cauza lecturii) nu poți purta o discuție la același nivel ca atunci când ești treaz de-a binelea.