Păcătos salvat prin har

O cântare pentru suflet şi pentru inima omului recunoscător lui Dumnezeu

If you could see what I once was
If you could go with me
Back to where I started from
Then I know you would see
A Miracle of love that took me
In it’s sweet embrace
And made me what I am today
Just an old sinner, saved by grace.

I’m just a sinner saved by grace
When I stood condemned to death
He took my place
Now I live and breathe in freedom
With each breath of life I take
Loved and forgiven
Back with the living
I’m just a sinner saved by grace.

How could I boast of anything,
I’ve ever seen or done?
How could I dare to claim as mine,
The victories God has won?
Where would I be had God not brought me
Gentley to this place,
I’m here to say,
i’m nothing but a sinner saved by grace.

I’m just a sinner saved by grace
When I stood condemned to death
He took my place
Now I grow and breathe in freedom
With each breath of life I take
I’m Loved and forgiven
Back with the living
I’m just a sinner saved by grace.

Now how I grow and breathe in freedom
With each breath of life I take
I’m loved and forgiven
Back with the living
I’m just a sinner saved by grace.

Publicitate

IUBIREA LUI ISUS MAI PRESUS DE ORICE

1. Fericit cel ce întelege ce înseamna iubirea lui Isus si lepadarea de sine din dragoste pentru Isus. Orice alta iubire trebuie lepadata din dragoste pentru cel iubit, caci Isus doreste sa fie îndragit mai presus de toate fapturile. Dragostea fapturii este înselatoare si nestatornica; dragostea lui Isus este statornica si pururi credincioasa. Cel ce îsi lipeste inima de faptura va cadea cu tot ceea ce este supus caderii; cel ce îmbratiseaza pe Isus va fi întarit pentru totdeauna. Pe Isus îndrageste-l, El sa-ti fie prieten, caci, chiar atunci cînd toti te-ar parasi, el va ramîne alaturi de tine, sa te scape de la pieire. Crede-ma, va veni ziua cînd, vrînd-nevrînd, va trebui sa te desparti de toti si de toate.
2. Stai cît mai aproape de Isus în viata si la moarte, încrede-te în fagaduintele lui, caci El singur – atunci cînd toti te-ar lasa de izbeliste – va fi în masura sa te ajute. Iubitul tau nu poate suferi sa aiba de împartit iubirea cu nimeni: El singur vrea sa fie stapînul inimii tale si, asemenea unui rege, sa domneasca pe tronul sufletului tau. Daca ai sti sa te desprinzi temeinic de orice faptura, Isus ar veni fara îndoiala sa salasluiasca în sufletul tau, ca la El acasa. Aproape tot ceea ce pierzi vei regasi în Isus: în El vei afla rascumparare pentru tot ceea ce – în afara lui – ai fi putut afla, urmînd nadejdile omenesti. Nu-ti cauta sprijinul si reazemul în trestii clatinate de vînt, caci tot trupul e ca iarba, si toata marirea lui ca floarea ierbii cade (Is 40, 6).
3. Degraba vei fi dezamagit daca stai cu privirea atintita la aratarea din afara a lucrurilor omenesti. Cautînd mîngîiere si folos de la fapturi, de cele mai multe ori te alegi numai cu paguba. Daca, în schimb, în toate vei cauta pe Isus, pe Isus îl vei gasi cu adevarat; daca pe tine însuti te vei cauta, fara îndoiala ca pe tine însuti te vei gasi, dar în paguba. Într-adevar, cel ce-l ocoleste pe Isus, departe de a se îmbogati, se vatama pe sine, ba îsi face un rau mai mare decît i-ar putea aduce lumea întreaga si toti dusmanii laolalta.
Thomas a Kempis, Imitatiunea lui Cristos, Traducere de Andrei Brezianu

Botez, şi mai mult

Viaţa unei biserici ar trebui să fie foarte diversă. Când un botez, când o căsătorie, când o binecuvântare de copii, când o seara de tineret, când o seara de fraţi în vârstă, când evanghelizare, etc.
Astăzi am participat la două botezuri din două localităţi diferite. Una la râu şi alta în interiorul bisericii.
Impresia care mi-a lăsat această zi este că botezul este o taină de care încercăm să o învârtim pe toate părţile ca la urmă să rămână ce ne place nouă.
Se vorbeşte foarte mult de verbul „a boteza”, dar botezul fără naşterea din nou, are vreo valoare? nu ne intereseaza persoanele care iau botezul, ne intereseaza numărul. nu ne intereseaza cum s-au pocăit sau dacă L-au primit pe Hristos în inimă.
Am auzit o afirmaţie a unui frate dintr-o biserică: „Cum să ia la 16 ani botezul, doar nu are de gând să se căsătorească aşa de repede.”
Din punct de vedere al teologiei răsăritene, botezul este o taină. 1 Cor 12:13 „Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.”
Fiecare creştin trebuie să aibă în viaţa lui un moment sau o perioadă în care şi-a predat viaţa Domnului. Cel mai dureros lucru este că vin oamenii la botez şi nu ştiu care e scopul şi ce se întâmplă la botez. Dacă vă aflaţi în această stare, vă rog citiţi cât mai multe materiale pro şi contra despre botez şi astfel veţi avea de unde alege pe cea mai bună.
Viaţa unui creştin se învârte în jurul lui Hristos. Pentru aceasta, luaţi parte la trupul lui Hristos ca să aveţi viaţă.

Iubeşte Cerul iubindu-ţi aproapele

Încercăm prin tot felul de mijloace să ne apropiem de Cer. Să fim diferiţi de cei din lume. Să impresionăm prin purtarea noastră exemplară sau prin îmbrăcămintea „pioasă”. Ne uităm la ceilalţi ca la presupuşi atentatori la „scaunul” nostru de sfinţenie şi nu dorim, cu orice chip, să ni se spună că semănăm cu majoritatea.
Ioan 13:35 „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii”. Diferenţa dintre noi şi restul lumii unde o putem găsi? Domnul Isus a dat o pildă foarte expresivă: Pilda samariteanului milostiv. Ceea ce nu ne place nouă este finalul pildei în care Domnul Isus spune: „du-te de fă şi tu la fel”.
Cum putem sta reci faţă de persoanele căzute între tâlharii acestei teribile consecinţe? Se poate întâmpla să cadă oricine. Problema este: sunt eu dispus să mă cobor la nivelul lui şi să-l ridic pe cel căzut? Mai mult decât atât: sunt eu dispus să plătesc pentru cel căzut?
De răniţi trebuie să avem grijă, nu să-i omorâm. Dacă îi lăsăm să moară în urmă şi noi vom fii traşi la răspundere pentru ei. Lasă ca Duhul Sfânt să te sensibilizeze pentru cei căzuţi sau dezorientaţi

Campionul Dragostei

Fiecare persoană încearcă să învingă şi să devină campion. O singură persoană a reuşit să învingă deplin orice atac şi nimeni nu poate să-I ia locul.

Criza binecuvântării

De-a lungul anilor au existat tări mai bogate şi ţări mai sărace. Unele supradezvoltate, altele subdezvoltate. Oamenii din ţările subdezvoltate au fost întotdeauna atraşi de locurile de muncă bine plătite din ţările cu bani mulţi şi astfel s-a ajuns la imigranţi şi la emigranţi.
Putem face comparaţia dintre statul evreu distrus de babilonieni, din cauza neascultării evreilor de Dumnezeu, şi poporul român distrus din interior de oamenii nesupuşi faţă de legea lui Dumnezeu.
Evreii au fost exilaţi prin tot întinsul Imperiului Babilonian şi astfel s-au împrăştiat. Acolo unde au ajuns au format comunităţi de evrei cu centrele lor religioase şi cu tradiţiile şi învăţăturile lor. Au fost 70 de ani de exil, dar Dumnezeu a vegheat ca la sfârşitul acelor ani să vină şi împăratul Cir să dea decretul de repatriere.
Nu au fost mulţi care s-au întors la casa lor, ci majoritatea şi-au făcut investiţii în exil, s-au lipit de lucrurile lor şi au uitat că între Iordan şi Marea Mediteraneană există o ţară promisă. Dumnezeu promite evreilor că acolo El va da binecuvântarea şi va curge lapte şi miere.
Revenind la zilele noastre vedem o mare asemănare între evrei şi români. A fost un timp în care oamenii, în special tinerii, au plecat la muncă în străinătate. Au câştigat bani şi s-au putut descurca cu privire la partea materială. Dar când au dat de bine s-au lipit cu inima de lucrurile materiale şi aşa au uitat de bunătatea Domnului, s-au întors de la spiritualitate şi nu L-au mai recunoscut pe Dumnezeu în viaţa lor.
Dumnezeu a fost nevoit să dea această criză financiară în ţările din occident ca oamenii să se încreadă mai mult în puterea Lui, decât în înţelepciunea lor. Locurile de muncă s-au împuţinat, banii s-au împuţinat. E timpul să ne dăm seama că viaţa noastră atârnă de bunătatea lui Dumnezeu.
Uitându-ne în cartea Estera vedem cum Dumnezeu salvează un popor, ca poporul să-şi dea seama că locul lor nu e în Babilon ci au o ţară promisă. Trebuie să învăţăm că depărtându-ne de familie nu putem trăii în siguranţă. Dumnezeu a instituit familia să fie unită.
Dar sunt şi unii oameni care au plecat în străinătate la îndemnul Duhului Sfânt. Nu putem spune că toţi au plecat trimişi de Domnul, nici că toţi au plecat din răzvrătire, ci acel om care este mai spiritual în străinătate decât aici, ţările străine i-au adus binecuvântare.
Viaţa noastră e o călătorie: dacă o facem cu Dumnezeu, la sfârşit Îl vom vedea pe El, dar dacă facem cu Cel Rău, nu vom putea primii binecuvântarea.