Criza binecuvântării

De-a lungul anilor au existat tări mai bogate şi ţări mai sărace. Unele supradezvoltate, altele subdezvoltate. Oamenii din ţările subdezvoltate au fost întotdeauna atraşi de locurile de muncă bine plătite din ţările cu bani mulţi şi astfel s-a ajuns la imigranţi şi la emigranţi.
Putem face comparaţia dintre statul evreu distrus de babilonieni, din cauza neascultării evreilor de Dumnezeu, şi poporul român distrus din interior de oamenii nesupuşi faţă de legea lui Dumnezeu.
Evreii au fost exilaţi prin tot întinsul Imperiului Babilonian şi astfel s-au împrăştiat. Acolo unde au ajuns au format comunităţi de evrei cu centrele lor religioase şi cu tradiţiile şi învăţăturile lor. Au fost 70 de ani de exil, dar Dumnezeu a vegheat ca la sfârşitul acelor ani să vină şi împăratul Cir să dea decretul de repatriere.
Nu au fost mulţi care s-au întors la casa lor, ci majoritatea şi-au făcut investiţii în exil, s-au lipit de lucrurile lor şi au uitat că între Iordan şi Marea Mediteraneană există o ţară promisă. Dumnezeu promite evreilor că acolo El va da binecuvântarea şi va curge lapte şi miere.
Revenind la zilele noastre vedem o mare asemănare între evrei şi români. A fost un timp în care oamenii, în special tinerii, au plecat la muncă în străinătate. Au câştigat bani şi s-au putut descurca cu privire la partea materială. Dar când au dat de bine s-au lipit cu inima de lucrurile materiale şi aşa au uitat de bunătatea Domnului, s-au întors de la spiritualitate şi nu L-au mai recunoscut pe Dumnezeu în viaţa lor.
Dumnezeu a fost nevoit să dea această criză financiară în ţările din occident ca oamenii să se încreadă mai mult în puterea Lui, decât în înţelepciunea lor. Locurile de muncă s-au împuţinat, banii s-au împuţinat. E timpul să ne dăm seama că viaţa noastră atârnă de bunătatea lui Dumnezeu.
Uitându-ne în cartea Estera vedem cum Dumnezeu salvează un popor, ca poporul să-şi dea seama că locul lor nu e în Babilon ci au o ţară promisă. Trebuie să învăţăm că depărtându-ne de familie nu putem trăii în siguranţă. Dumnezeu a instituit familia să fie unită.
Dar sunt şi unii oameni care au plecat în străinătate la îndemnul Duhului Sfânt. Nu putem spune că toţi au plecat trimişi de Domnul, nici că toţi au plecat din răzvrătire, ci acel om care este mai spiritual în străinătate decât aici, ţările străine i-au adus binecuvântare.
Viaţa noastră e o călătorie: dacă o facem cu Dumnezeu, la sfârşit Îl vom vedea pe El, dar dacă facem cu Cel Rău, nu vom putea primii binecuvântarea.

Publicitate