Cerinţele teologiei sistematice

Inspiraţia şi inerenţa Scripturii
Nu există teologie corectă fără credinţa în inspiraţia şi inerenţa Scripturii. Dacă este abandonată această doctrină, atunci raţiunea devine sursa de autoritate care va judeca asupra textului biblic.

Aplicarea unor principii hermeneutice corecte
Aplicarea principiilor hermeneutice va accentua obiectivitatea, obligând interpretul să renunţe la orice prejudecăţi sau extreme.

O abordare ştiinţifică
Teologia ar trebui să fie un demers ştiinţific, în sensul implicării artelor, culturii şi limbilor biblice în emiterea unor concluzii teologice.

Obiectivitatea
Teologia trebuie fundamentată pe o cercetare inductivă, nu pe un raţionament deductiv. Teologul trebuie să abordeze Scriptura ca o tabula rasa, cu o minte deschisă, dând voie Bibliei să vorbească de la sine, fără a-şi formula prejudecăţi despre ce ar trebui ea să spună.

Revelaţia progresivă
Cu toate că întreaga Scriptură este inspirată, revelaţia progresivă este un adevăr general acceptat. Din acest motiv, când e vorba de formularea unor adevăruri despre Dumnezeu şi despre modul său de raportare la om, Noul Testament are prioritate faţă de Vechiul Testament.

Iluminarea
Chiar şi atunci când aplicăm o motodologie şi o hermeneutică adecvată, există un element divin care participă la înţelegerea adevărului lui Dumnezeu. Credinciosul beneficiază de iluminarea Duhului Sfânt care îl îndrumă spre înţelegerea adevărului divin (1 Cor 2:11-13).

Recunoaşterea limitărilor umane
În timp ce foloseşte o metodologie adecvată, studentul trebuie să îşi recunoască limitările sale ca fiinţă finită. Voinţa omului nu poate să-L înţeleagă niciodată deplin pe Dumnezeu. Omul trebuie să se mulţumească cu o cunoaştere limitată.

(Citat preluat din cartea Manual Teologic de Paul Enns.)

Publicitate

Curajul şi fricoşii

Cel mai frecvent sentiment întâlnit în rândul oamenilor este cel de frică. Unii îşi fac planuri măreţe şi frumoase, dar când vine vorba de pus în aplicare este mai greu: dacă nu voi fi înţeles, dacă voi avea împotrivire, dacă voi fi respins, dacă voi fi marginalizat?
Când se prezintă îngerul lui Ghedeon îl salută astfel: „Domnul este cu tine, viteazule!” Din discuţia avută cu îngerul, vedem cu Ghedeon, din pricina complexului de inferioritate, îşi subapreciază aptitudinile dar şi familia din care făcea parte. Când au ajuns pe punctul de a porni la atac, Dumnezeu îi vorbeşte lui Ghedeon să despartă pe cei ce se tem de restul pentru a-i trimite acasă.
Principiul care îl putem desprinde este să stai departe de fricoşi. Îndrăzneţului îi va fi teamă dacă va sta în părtăşia persoanelor laşe.
Porunca Domnului Isus este: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
Frica apare atunci când ne lipseşte credinţa în Dumnezeu şi încredinţarea că El e la cârma tuturor lucrurilor.
„A avea curaj este deosebit de important. Poţi pierde banii – e rău. Poţi pierde un prieten – e şi mai rău. Dar dacă ţi-ai pierdut curajul – ai pierdut aproape totul” spunea Winston Churchill. Goethe spunea că „pentru orice realizare primul pas este curajul”.
În Apocalipsa 21:8 scrie că partea fricoşilor este iazul care arde cu foc şi pucioasă.
Concluzia: „Teme-te de Dumnezeu şi culmea, nu-ţi va mai fi frică.”