„Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.”
Faptul că Pavel face referire la har în contextul reconcilierii este un indiciu clar că îşi continuă aici idea din 5:20 „Noi dar, sîntem trimeşi împuterniciţi ai lui Hristos; …Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” „Chiar dacă limbajul reconcilierii nu este folosit în 6:1, îndemnul lui Pavel de a „nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu,” mai ales folosirea lui „har”, se referă cel mai probabil la „slujba împăcării” (5:18) şi „cuvântul reconcilierii” (5:19).
„A fi reconciliat, a accepta şi experimenta graţia lui Dumnezeu, implică o reacţie anume, un nou stil de viaţă (5:14-15). Lucrarea reconcilierii (5:18-19) deci, nu se referă doar la proclamarea graţiei lui Dumnezeu ci implicit la trăirea acesteia, la înfăptuirea graţiei divine, a reconcilierii lui Dumnezeu.”
Apostolul Pavel a fost un slujitor neobosit al împăcării, dar cea care a făcut posibilă împăcarea a fost jerfa lui Isus. Isus vorbește despre exigențele primirii împăcării cu Dumnezeu și spune că nimeni nu poate aduce o jerfă plăcută Domnului dacă nu merge mai întâi să se împace cu fratele său, pentru că fiecare ritual din cultul mozaic era îndreptată spre împăcarea omului cu Dumnezeu. „Misterul reconcilierii noastre se întâlnește cu misterul Crucii și al ‘marii iubirii’ cu care am fost iubiți.”
Warren Wiersbe spune că cei din Corint au eșuat lamentabil în creșterea spirituală în har și în cunoștința lui Dumnezeu. Ei au rămas la fel de imaturi și prunci în Hristos la fel ca atunci când au crezut. Pavel îi îndeamnă pe cititori să persevereze în har și să se bucure de ceea ce au primit de la Dumnezeu: HARUL.