Conducerea Bisericii sau Seducerea Bisericii

A apărut o carte în 2009 la editura Agape cu titlul Conducerea Bisericii sau Seducerea Bisericii. E interesantă și cred că trebuie de citit dacă vă preocupă problema păstoririi bisericilor din țară. E scrisă ca un răspuns la motodele prezentate de Bill Hybels și Rick Warren. E destul de categorică și drastică :).
Cartea se poate procura și în format electronic, iar la editura Agape se poate comanda de aici

Anunțuri

Părerea noastră despre noi înșine

Imagine in oglinda

1. Nu ne putem prea mult încrede în noi însine, caci foarte adeseori ne lipseste harul si dreapta judecata. Nu sîntem înzestrati decît cu un dram de lumina, si pe acesta cu usurinta îl pierdem prin lenevire. Ba se întîmpla des ca nici macar sa nu ne dam seama ca, pe dinauntru, judecata noastra este oarba. Nu o data gresim, iar dezvinovatindu-ne, gresim si mai mult, înca. Ceea ce ne mîna este cîte o pornire patimasa, dar ne închipuim ca sîntem însufletiti de rîvna. Mustram fara crutare orice scadere, cît de mica, a altora, dar metehnele noastre mari le trecem usor cu vederea. Bagam neîntîrziat de seama si tinem socoteala tuturor lucrurilor neplacute pe care trebuie sa le înduram din partea celorlalti; în schimb, nu ne gîndim de fel la tot ceea ce altii au de îndurat de la noi. Omul care s-ar judeca pe sine însusi sincer si fara partinire n-ar gasi nimic de judecat si osîndit la ceilalti.
2. Omul recules asupra propriului sau suflet pune înaintea oricaror alte griji grija propasirii sale launtrice: purtîndu-si astfel, neobosit, de grija, el trece mult mai usor peste cusururile celorlalti. Nu te vei putea reculege în spiritul evlaviei mai înainte de a fi învatat sa pastrezi tacerea despre toate cele ce nu te privesc, mai înainte de a-ti cerceta cugetul si pe tine însuti în adîncime. Daca te reculegi adînc întru tine, gîndindu-te la Dumnezeu, putin o sa-ti pese de tot ce se petrece în afara. Unde esti tu oare, atunci cînd nu stai fata în fata cu tine însuti? Si dupa ce ai alergat încotro ai poftit, spune-mi, cu ce te-ai pricopsit oare de pe urma faptului ca ai dat uitarii plivirea de metehne a sufletului tau? Daca vrei cu adevarat sa te bucuri de pace si reculegere deplina întru Domnul, trebuie, mai înainte de orice, sa dai toate celelalte uitarii, ca, fata în fata cu tine însuti, sa te poti cerceta singur, în adîncime.
3. Vei propasi cel mai mult în virtute daca te vei lepada de toate grijile acestei lumi. Dimpotriva, vei întîmpina cele mai grele piedici în calea propasirii tale daca vei purta de grija celor lumesti. Înaintea ta nimic sa nu fie mai presus de maretia, frumusetea si placerea lui Dumnezeu. Orice alinare venita din partea fapturilor socoteste-o nalucire zadarnica. Un suflet care-l iubeste pe Dumnezeu se leapada de toate pentru Dumnezeu. Singur Dumnezeu, cel vesnic, nemarginit si a toate împlinitor sa fie mîngîierea sufletului si adevarata bucurie a inimii tale.
Thomas a Kempis, Imitarea lui Christos, capitolul V

(Sursa imaginii: http://www.mananc-inteligent.ro)

De ce să nu vrem Rusalii?

În definiția dată de dexonline.ro la cuvântul „rusalii” se găsește expresia „sărbătoare creștină”, dar continuă și spune „cu străvechi origini mitologice”. Eu așa ceva nu înțeleg. Cum poate o sărbătoare creștină să aibă rădăcini mitologice păgâne?
În sărbătoarea Rusaliilor se face ritualul de pomenire a morților. Oare chiar trebuie să sărbătorim Rusaliile și să le dorim?
V-aș îndemna să sărbătorim ceva mai biblic. În Sfânta Scriptură găsim sărbătoarea numită „Cincizecime”, adică 50 de zile de la Paști.
Cântarea numită „Doamne, mai vreau Rusalii” este greșită din start. În primul rând Rusalii este o sărbătoare păgână, în al doilea rând nu poate un eveniment, care a fost primul să fie repetat și tot primul să rămână.
Până la urmă, am putea cânta „Doamne, vreau Cincizecime”, doar dacă ne referim la ceea ce s-a întâmplat atunci, în acea zi de Cincizecime, adică toți oamenii care se rugau au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în limbi neînțelese de ei.

„Simțim cu harul de la neamuri se tot ia”

O altă cântare ce merită aprofundată este acea cu „harul de la neamuri se va lua”. E foarte interesant cum se poate implementa în biserici o teologie bazată pe cântări.
”Nu știu alții cum sunt, dar eu…” când mă gândesc la această cântare, mă minunez de ingeniozitatea compozitorului. Din câte știu eu, este Nicolae Moldoveanu. E un compozitor creștin destul de bun și Dumnezeu s-a folosit de el în nenumărate feluri, dar asta nu înseamnă că e și teolog, de aceea cred că această cântare trebuie scoasă din repertoriul bisericii pentru că nu are nici o bază biblică.
De ce nu spun să se modifice? Pentru că nu sunt deacord cu modificarea de nici o culoare. Odată ce ai modificat o notă sau un cuvânt din ceea ce a scris compozitorul i-ai dat alt înțeles și transmiți alt mesaj decât cel intenționat de autor.

„Cântare veche ce te mișcă la inimă”

Această cântare am auzit-o de copil și o cântam că mi se păreau comice versurile. În situația de față se cântă la o înmormântare. Nu vreau să fiu dur, dar orice doină trebuie să fie pusă la loc de cinste doar că te face să plângi?
Ce credeți, această cântare mișcă inima? Și dacă da, de ce? Sau defapt, ce înțelegem noi prin mișcatul inimii? Să nu credeți că nu-mi plac cântările vechi, dar sunt unele cântări care, chiar ar trebui scoase din slujba de închinare în cadrul programelor de biserică, chiar dacă acele cântări te fac să plângi.