Părerea noastră despre noi înșine

Imagine in oglinda

1. Nu ne putem prea mult încrede în noi însine, caci foarte adeseori ne lipseste harul si dreapta judecata. Nu sîntem înzestrati decît cu un dram de lumina, si pe acesta cu usurinta îl pierdem prin lenevire. Ba se întîmpla des ca nici macar sa nu ne dam seama ca, pe dinauntru, judecata noastra este oarba. Nu o data gresim, iar dezvinovatindu-ne, gresim si mai mult, înca. Ceea ce ne mîna este cîte o pornire patimasa, dar ne închipuim ca sîntem însufletiti de rîvna. Mustram fara crutare orice scadere, cît de mica, a altora, dar metehnele noastre mari le trecem usor cu vederea. Bagam neîntîrziat de seama si tinem socoteala tuturor lucrurilor neplacute pe care trebuie sa le înduram din partea celorlalti; în schimb, nu ne gîndim de fel la tot ceea ce altii au de îndurat de la noi. Omul care s-ar judeca pe sine însusi sincer si fara partinire n-ar gasi nimic de judecat si osîndit la ceilalti.
2. Omul recules asupra propriului sau suflet pune înaintea oricaror alte griji grija propasirii sale launtrice: purtîndu-si astfel, neobosit, de grija, el trece mult mai usor peste cusururile celorlalti. Nu te vei putea reculege în spiritul evlaviei mai înainte de a fi învatat sa pastrezi tacerea despre toate cele ce nu te privesc, mai înainte de a-ti cerceta cugetul si pe tine însuti în adîncime. Daca te reculegi adînc întru tine, gîndindu-te la Dumnezeu, putin o sa-ti pese de tot ce se petrece în afara. Unde esti tu oare, atunci cînd nu stai fata în fata cu tine însuti? Si dupa ce ai alergat încotro ai poftit, spune-mi, cu ce te-ai pricopsit oare de pe urma faptului ca ai dat uitarii plivirea de metehne a sufletului tau? Daca vrei cu adevarat sa te bucuri de pace si reculegere deplina întru Domnul, trebuie, mai înainte de orice, sa dai toate celelalte uitarii, ca, fata în fata cu tine însuti, sa te poti cerceta singur, în adîncime.
3. Vei propasi cel mai mult în virtute daca te vei lepada de toate grijile acestei lumi. Dimpotriva, vei întîmpina cele mai grele piedici în calea propasirii tale daca vei purta de grija celor lumesti. Înaintea ta nimic sa nu fie mai presus de maretia, frumusetea si placerea lui Dumnezeu. Orice alinare venita din partea fapturilor socoteste-o nalucire zadarnica. Un suflet care-l iubeste pe Dumnezeu se leapada de toate pentru Dumnezeu. Singur Dumnezeu, cel vesnic, nemarginit si a toate împlinitor sa fie mîngîierea sufletului si adevarata bucurie a inimii tale.
Thomas a Kempis, Imitarea lui Christos, capitolul V

(Sursa imaginii: http://www.mananc-inteligent.ro)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s