„Stânci eterne” și cântări care se contrazic

De un timp îmi atrag atenția unele cântări despre venirea Domnului. Ce m-a uimit pe mine este faptul că ele se contrazic în ceea ce privește eshatologia și nimeni nu-și dă seama.
O cântare care se contrazice cu teologia noastră populară despre zilele de pe urmă este cea a lui Costache Ioanid, Mai presus de orice e iubirea.
Ultima strofă a acestei cântări poate face revoluție în gândirea multora: Pregătiți-vă stânci pentru Templul Etern, Orice piatră își are menirea. Chiar pământu-i primit Căci Isus l-a sfințit Căci a scris pe pământ ce-i iubirea.
Când am căutat pe net cântarea am văzut că o cântă și Grupul Speranța. Grupul are în repertoriul ei și cântări care spun că suntem trecători, pământul și tot ce e pe pământ este efemer, nimic din ce e materie nu e veșnic, dar cântă și această cântare care spune că pământul este veșnic.
Dacă n-aș cunoaște prea bine Biblia și mi-aș forma teologia doar după cântări, aș vedea că se contrazic cântările între ele. Acum, ce „gen teologic” de cântare să aleg să cred, pământul e veșnic sau efemer?

Mai presus de orice,
de credinţă, de-avânt,
de-orice dar care biruie firea,
mai presus de minuni,
de puteri, de cununi,
mai presus de orice
e iubirea!

Prin credinţă răstorni
munţi înalţi şi cetăţi,
şi-ţi arunci peste veacuri privirea.
Dar în cele cereşti
eşti atât cât iubeşti.
Mai presus de orice
e iubirea!

Dumnezeu e măreţ.
Gem în cale-I furtuni,
se cutremură toată zidirea.
Dar în susurul blând
Îl auzi murmurând:
Mai presus de orice e iubirea!

Pregătiţi-vă stânci
pentru Templul Etern!
Orice piatră îşi are menirea.
Chiar pământu-i primit,
căci Isus l-a sfinţit,
căci a scris pe pământ
ce-i iubirea!

Anunțuri