Minciunile

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe şi solo
Şi ies campioni mincinoşii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a minţit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri şi nu-i judecată,
Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.

Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine,
Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.

Adrian Paunescu, 1984

Publicitate

Retelele de „socializare”

Nu este bine ca omul sa fie singur.
Am sa-i fac un cont pe facebook.

Cartea fetelor

Sursa poza si articol despre facebook aici

Iarna gândurilor și gândurile din iarnă (I)

În aceste zile de ninsoare mi-am adus aminte de vremea când mergeam la școală pe jos prin viscol și zăpadă.

Drumul era lung și în mare parte câmp deschis (pe atunci nu erau atâtea case pe Tătărașii Noi). Îmi doream să oprească cineva cu mașina să mă urc în ea și să simt doar aerul din mașină cum îmi brăzdează fața.

Când trecea o mașină de mine mă uitam la număr să văd dacă îmi pare cunoscută. Dacă trecea testul, mă uitam la șofer să văd dacă se sinchisea să oprească sau se face că nu mă vede. În acele vremuri aveam curajul să mă uit insistent în ochii șoferilor pentru ai „manipula” să oprească, numai că de puține ori reușeam să opresc o mașină. Ce cruzi oameni.

Totuși exista o parte bună. În timp ce mergeam spre școală pe jos (drum de aprox. 45 minute) am învățat poezii și psalmi. Fiind și întuneric la întoarecerea spre casă, puteam repeta cu voce tare fără ca cineva să mă vadă. Și chiar dacă m-ar fi văzut, nu-l vedeam eu.

Cu ce m-a ajutat? M-a ajutat să-mi disciplinez gândurile. Să-ți ți gândurile doar pe un anumit subiect o perioadă mai îndelungată de timp îți cere un efort mare. Să ai mintea ocupată e ceva, dar să ai mintea ocupată cu ceva bun e cu totul altceva.

Îndemnul apostolului Pavel rămâne valabil și în drum spre școală prin zăpadă, și în drum spre serviciu, și când stai acasă cu familia, și când ești prins în trafic cu mașina și cineva ți-a tăiat calea, te-a ofensat sau claxonat și când lucrezi de zori acolo unde te-a pus Dumnezeu: Rugați-vă neîncetat. 1 Tesaloniceni 5:17