Iarna gândurilor și gândurile din iarnă (II) Oglinda retrovizoare

În urmă cu două săptămâni mergeam spre o localitate din Călărași, numită Gălbinași. Eram într-un autobuz de pe vremea regelui Mihai I cu oameni de tot felul. Drumul era în unele locuri îngust din cauza zăpezii, troienele erau cât autobuzul de înalte iar frigul era la el acasă.
În drumul nostru, prin zona troienelor înalte, șoferul a oprit autobuzul, a scos oglinzile retrovizoare și le-a pus în mașină la căldură că și așa nu vedea bine în ele.
Oglinda la dezaburire

Așa facem și noi cu Biblia. Dumnezeu, prin apostolul Iacov compară Cuvântul lui Dumnezeu cu o oglindă. Am auzit de prea multe ori, după câte o predică, expresia „ai predicat foarte bine pentru fratele cutare.” sau „Dumnezeu a vorbit fratelui cutare prin predica asta”. Când aud astfel de expresii interiorul meu strigă din răsputeri, mai că s-ar și auzi: „dar ție nu ți-a vorbit Domnul?”.
Când îndreptăm o predică pentru altcineva, strâmbăm oglinda să nu ne vedem pe noi și nu mai știm unde suntem greșiți și unde trebuie să ne pocăim. Haideți să scoatem oglinzile de la dezaburire și să ne privim pe noi pentru a ști unde să ne pocăim și ce trebuie schimbat în viața noastră „căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.”