Nearer My God to Thee

Îmi place muzica de calitate cu tendințe de muzică clasică. Îmi plac și peisajele din natură. Următorul video le îmbină perfect.
E adevărat că sunetul în realitate se aude altfel decât în difuzoare, dar mă mulțumesc, deocamdată, doar cu atât.

Anunțuri

Legea sau Duhul … Firea Pământească sau Roada Duhului

În studiul pe care îl am de făcut pentru licență am aflat câteva idei interesante despre epistola apostolului Pavel către Galateni.
Mântuirea prin credință și libertatea în Hristos sunt temele principale ale epistolei către Galateni. În prima parte a epistolei, apostolul demonstrează faptul că un creștin este liber înaintea lui Dumnezeu față de lege, iar în a doua parte a epistolei face distincția clară între libertate și libertinism. „Libertatea creștinului nu trebuie confundat cu libertinismul moral”, scrie Petru Sescu.
În partea practică a epistolei, pentru a înțelege mai bine relația dintre Lege și har, Pavel arată bătălia care se duce între fire și Duh. Faptul că o persoană trăiește sub Lege nu trăiește după îndemnurile Duhului și prin urmare ea este o persoană firească. Trăirea prin Duhul este diferită de supunerea sub Legea mozaică și are ca rezultat roadele Duhului.
Un anumit crez determină o persoană să aibă un anumit comportament. Astfel în 6:1-10, Pavel dă o serie de instrucțiuni în termeni practici despre ce înseamnă trăirea prin Duhul, călăuzirea de Duhul și umblarea prin Duhul.

Predestinarea prin ochii lui Duns Scotus

Drum spectaculos
La baza doctrinei despre predestinare propusă de Scotus se afla concepția potrivit căreia voința divină purcede „nu din mai multe acte, ci dintr-unul singur, dar împlinit totuși în mai multe moduri (diversimode)”: „mai întâi El voiește o finalitate, iar pentru aceasta acțiunea lui este desăvârșită, iar voința binecuvântată; apoi, El voiește acele lucruri care sunt predestinate imediat acelei [finalități], și anume, prin predestinarea celor aleși…; și în cele din urmă, El voiește lucrurile care sunt necesare pentru atingerea acelui scop, și anume binefacerile harului”. La fel ca Augustin, Scotus invoca doxologia din Romani 11,33 ca avertisment împotriva scrutării tainelor lui Dumnezeu, însă adăuga în mod semnificativ: „Fiecare să aleagă opinia care îl mulțumește mai mult, atâta vreme cât libertatea lui Dumnezeu este apărată fără nici o nedreptate, precum și orice altceva despre Dumnezeu care trebuie apărat”. Pentru a apăra libertatea lui Dumnezeu, Scotus susținea că Dumnezeu, ca primă cauză, determină evenimentele în mod contingent și fără necesitate, o astfel de cauzare fiind așadar liberă. În felul acesta Dumnezeu și predestina în mod contingent, de vreme ce în libertatea sa rezida și posibilitatea de a nu predestina, iar Dumnezeu nu era captivul propriei sale acțiuni, ci rămânea liber. Negarea libertății lui Dumnezeu putea fi atribuită tendinței minții omenești de a trata „un act al voinței divine ca pe ceva din trecut”, cînd de fapt orice este veșnic este în prezent; la fel se întâmplă și cu voința divină, astfel încât „în veșniciei Dumnezeu poate voi în chip liber orice voiește, ca și când voința lui nu ar fi determinată în nici un fel (ad nihil)”.
Sursa foto http://www.incont.ro