Iartă-mă! Emanuel Vrăbioru

„Iartă-mă” nu e o poruncă.
Iartă-mă e un regret,
O părere rea, profundă
Pentru un păcat discret.

De-am păcătuit pe calea
Care duce drept în sus,
„Iartă-mă” este cuvântul
Cel mai am acum de spus
Către Tine, drag Isus.

Și cu gândul, câteodată,
Rău am fost-naintea Ta.
Azi mă iartă, te rog, Tată
Și-ascultă rugăciunea mea!

Iartă-mă, o, Doamne Sfinte,
De cuvinte de ocară
Aruncate către oameni
Să le fac viața amară!

Iartă-mă pentru acea mână
Care-am pus-o atunci în joc,
Când Tu, Doamne, strigi – frână!
Iar vrăjmașul – fără stop!

Iartă-mă de ochiul care
Trebuia, Doamne, să-l scot!
Iartă-mă dacă azi, Tată,
Sunt un om aproape mort!

Iartă-mă pentru săracul
Care mâna-mi întindea,
Celui care îi rostisem
„Pleacă dinaintea mea!”

Iartă-mă azi pentru gândul
Cel avut în adunare!
Iartă-mă de-am pus pe-o rană
Cândva și mai multă sare!

Iartă-mi necredința-n Tine,
O, Stăpânul meu!
Iartă-mă de-am spus vreodată
„Nu există Dumnezeu!”

Iartă-mă pentru minciuna
Care-am spus-o acelui om!
Iartă-mă că, atunci, gura
Nu-mi tăcea la microfon!

Iartă-mi înșelătoria
Ce-am comis-o în hambare!
Să îmi fie mie bine,
Nu la altul care n-are.

Iartă-mi Tu promisiunea
Cea făcută de demult!
Iartă-mă dacă păcatul
Cel comis nu m-a durut!

Iartă-mă pentru scânteia
Aruncată între paie!
Când s-au luat la ceartă mare
Toți aceia din odaie.

Iartă-mă de nepăsarea,
Doamne, de al Tău Cuvânt!
Când, cu conștiința trează,
Am făcut doar eu ce-am vrut.

Iartă-mi și fățărnicia
Lumii când am vrut să-i plac,
Însă, Ție, Doamne Sfinte,
Nu Ți-am mai făcut pe plac!

Iartă-mi prefăcătoria
Cea făcută-n interes!
Și pe care-am repetat-o
Doamne, foarte, foarte des.

Iartă-mă de crucea care
Am spus, Doamne, că-i prea grea!
De-ncercarea când rostisem
„E peste puterea mea!”

Iartă-mă de plictiseala
Față de al Tău Cuvânt!
De trăirea și-ndoiala
Ce-am avut-o pe pământ!

Iartă-mă de judecata
Ce-am făcut-o eu, ca om!
Când am zis:
„Asta-i răsplata pentru fiecare pom?”

Iartă-mă de ziua care-am
Petrecut-o fără Tine!
Iartă-mă de IGNORAREA
Sufletului cel din mine!

Eu de-oi fi să-mi spun păcatul
Zeci de cărți n-ar fi deajuns.
Dar cu mii de lacrimi, Tată
Spun azi tot ce am de spus!

Amin
Emanuel Vrăbioru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s