Esentialul vietii

„Oare cum sa le sugerezi, cum sa-i faci sa inteleaga: printr-o inspiratie subita, printr-o naluca, in somn? Fratilor! Oameni buni! Pentru ce v-a fost data viata? Intr-un miez de nopte intunecoasa se deschid larg usile celulelor mortii si oamenii cu suflet mare sunt dusi ca sa fie impuscati. Pe toate caile ferate ale tarii, in clipa aceasta, acum, dupa ce au mancat scrumbia, oamenii isi ling cu limba amara buzele uscate, viseaza la fericirea pe care ti-o peocura picioarele intinse, la linistea care ii asteapta dupa ce si-au facut nevoile.
Pe Kolama, numai vara pamantul se dezgheata la o adancime de un metru, si doar atunci ingroapa osemintele celor ce au murit peste iarna. Iar voi, sub cerul albastru, sub soarele dogoritor, aveti dreptul sa dispuneti de soarta voastra, sa mergeti sa beti apa, sa va intindeti, sa va duceti unde poftiti fara escorta! Ce va pasa de lumina aprinsa pe coridor? Ce treaba aveti cu soacra aceea?
Vreti sa va spun eu acum care este esentialul in viata, care sunt secretele ei? Sa nu alergati dupa ce este iluzoriu, dupa avere, dupa titluri: acestea se obtin cu zeci de ani de nervi si se confisca intr-o noapte. Sa traiti avand o superioritate egala a vietii: sa nu va speriati de nenorocire si sa nu tanjiti dupa fericire, caci amarul nu tine un veac, si dulcele nu-l bei pana la fund. Sa fiti multumiti ca nu inghetati de frig, iar setea si foamea nu va sfasie maruntaiele cu ghearele lor. Daca nu aveti sira spinarii rupta, daca merg amandoua picioarele, daca amandoua mainile se indoaie, amandoi ochii vad si aud amandoua urechile – pe cine vreti sa mai invidiati? De ce? Caci a invidia pe altul inseamna sa-ti faci mult rau tie. Frecati-va ochii, spalati-va inima si, mai presus de orice, sa-i pretuiti pe cei care va iubesc si va simpatizeaza. Nu-i ofensati, nu le spuneti vorbe urate, nu va despartiti certati: caci nu stiti, poate ca aceasta e ultima voastra fapta inainte de arestare, si asa veti ramane in memoria lor…”
(Alexandr Soljenitan, Arhipelagul GULAG)

Publicitate