Ai avut vreodata senzatia infrangerii inainte de a incepe lupta? Ai incercat sa lupti pe plan spiritual, dar ai fost infrant?
Invitam adolescentii si tinerii care sunt in aceasta batalie sa afle despre luptele pe care le pierdem prea usor si pentru a ne pregati sa fim „mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37)
Fratele Uday Bagdas, originar din India, misionar si lucrator crestin in cadrul agentiei misionare Kairos, va fi prezent sambata la intalnirea de tineret a Bisericii Penticostale Ipotesti, de la ora 18:00, duminica, de la 09:00 la Biserica Penticostala Betel, Dumbraveni, iar de la ora 18:00, la Biserica Penticostala Vicov de Sus, Nr. 1.
Isi va prezenta marturia personala, realitatile de pe terenul de misiune si ne va motiva la o implicare activa in campul de misiune.
Sunteti asteptati cu interes si deschidere!
Copiii de la clasele P-IV, din Reuseni, comuna Udesti, au avut ocazia sa vada cat rau poate produce violenta. Cuvintele care descriu violenta sunt din cele mai respingatoare.
Grupul de studiu biblic „Cercetaţi Scripturile” a început o nouă sesiune de întâlniri pentru anul 2016/2017.
Iniţiat acum 8 ani de pastorul Costică Macoveiciuc alături de un grup de fraţi din câteva biserici penticostale din zona Sucevei, grupul îşi propune să ofere un cadru motivator pentru studiu biblic individual (pe baza metodei de studiu biblic inductiv) şi pentru formarea unei gândiri analitice bazată pe argumente biblice cât mai solide.
În anul 2016/2017 vom avea ca obiect de studiu epistolele Apostolului lui Ioan şi vom încerca să răspundem pe parcursul studiului la întrebări, cum ar fi:
– mai poate un creştin să păcătuiască?
– care este soluţia pentru a birui păcatul?
– sistemul de valori al lumii influenţează Biserica?
– dacă îl iubesc pe Dumnezeu am vreo responsabilitate faţă de aproapele meu?
– sunt oameni pentru care nu am voie să mă rog?
– pot fi sigur de mântuirea mea?
– ce dovezi din viaţa mea arată că sunt cu adevărat creştin? ..etc.
Întâlnirile vor avea loc o dată la două săptămâni, joi seara de la ora 19.00, în incinta Şcolii Creştine Filadelfia din Suceava. Conform planificării anuale, următoarea întâlnire a grupului va avea loc în data de 03 noiembrie 2016.
Cei care iubesc Scriptura şi ar vrea să facă parte din grupul de studiu biblic ne pot contacta la tel. 07588322090 – fr. Alin Duciuc, 0757037463 fr. Cornel Cioban, 0747861626 fr. Florin Vatamaniuc.
Soli Deo Gloria !
De curand s-au incheiat zilele spatiului cosmic.
S-au facut prezentari, studii etc., cu privire la spatiul cosmic.
Au fost lectii, explicatii, aplicatii ale studierii spatiului cosmic.
Personal, cred ca unul dintre cele mai puternice argumente in favoarea creationismului este spatiul cosmic. Cu cat il vad mai mare, cu atat Il vad pe El mai mare si pe mine mai mic.
Dumnezeu se reveleaza si in cosmos!
Ca prima impresie dupa vacanta, constat ca in trei luni de vacanta Biblia s-a citit rar, foarte rar si deloc.
Nu am facut un sondaj riguros sa vad exact procentajul, dar mai putin de jumatate din elevii de gimnaziu au citit Biblia. Unii, din cei care au citit, n-au putut sa spuna ce au citit (ori au citit foarte putin, ori nu sunt atenti cand citesc), iar altii, mai putini, au citit cu regularitate si cu atentie Biblia.
In sprijinul familiei Bodnariu, public poezia lui Costache Ioanid (din volumul Taine). Un exemplu de sensibilitate si emotie pe care trebuie sa o transmitem celor din jur.
Era o dimineață însorită,
În grădinița unui mic azil,
O droaie de copii zburdau prin iarbă,
Ca niște iezi în luna lui april.
Erau copii orfani. Abia trecuse
războiul,nedoritul musafir,
lăsând păianjeni spânzurați pe vetre
și lumânări aprinse-n cimitir.
Dar, ce ciudat, acești copii de doliu
râdeau acum cu duh neștiutor.
Iar împrejur veneau străini s-aleagă,
să ia câte-un orfan în casa lor.
Se zguduia de joc și râs grădina.
Dar mai deoparte, sub un dud,doi frați
stăteau de dimineață mână-n mână,
privind în jurul lor înfiorați.
Pe fruntea lor ciudat îngrijorată
se legănau șuvițe aurii.
Purtau pe chipuri un secret, o umbră
prea tristă parcă pentru doi copii.
Se-nghesuiau alături unu-ntr-altul
și tresăreau c-un freamăt ne-nțeles,
de parcă așteptau o grea sentință
la încheierea unui grav proces.
Și iată că, în cele din urmă,
venera oameni și la ei sub dud.
erau două perechi din două plaiuri,
doi soți veniți din nord și doi din sud.
Au stat cu ei de vorbă până seara.
Și-apoi porniră din azil cu ei.
Copiii se țineau cuprinși alături
cum se cuprind în viață doi cârcei.
În gară, soții au luat bilete.
Unii spre sud, iar ceilalți spre nord.
Se despărțeau. Și primul tren de noapte
veni ca un convoi într-un fiord.
„Ne despărțim…”vorbi cel mai în vârstă,
mai aspru dintre vitregii părinți.
„Îmbrățișați-vă, copii! E timpul.
Dar haide, nu mai plângeți,fiți cuminți!”
Copii tremurau. Cuprinși de spaimă,
s-au prins la piept, cu ochii către cer.
Într-o nestăvilită încleștare,
s-au strâns ca într-o menghină de fier.
Zadarnic s-au silit ocrotitorii
ca să-i despartă grabnic pe orfani.
Zadarnic le dădură pungi cu dulciuri.
Zadarnic le făgăduiră bani.
Zadarnic i-a lovit un om din gloată
și însuși conductorul enervat.
Zadarnic le-a sucit apoi urechea,
nerăbdător,un tânăr impiegat.
Copiii se țineau privind cu groază
și murmurau încet, înlănțuiți:
„Nu. Nu ne despărțim. Noi suntem singuri.
Loviți cât vreți. Dar nu ne despărțiți!
Noi nu avem pe nimenea în lume.
Lovita! Noi suntem umbre de pripas.
Voi toți aveți cămin, aveți familii.
Dar nouă numai noi ne-am mai rămas.
Loviți cât vreți! Cărați, cărați cu pumnii…
Voi sunteți tari, sunteți puternici. Știm.
Loviți cât vreți! Noi nu avem pe nimeni.
Dar noi, să știți,noi nu ne despărțim!”
Și-atunci veni un om cu-nțelepciune
și le vorbi cu lacrime șuvoi…
„Măi, oameni buni, nu despărțiți copiii!
Luați-i o pereche pe-amândoi!”
Acest cuvânt a biruit în inimi.
Și-au fost luați alături cei doi frați.
O,câte mâini apoi îi salutară
când au ieșit la geam îmbrățișați!
Ce plini de bucurie printre lacrimi,
ce fericiți erau cei doi acum!
„Drum bun, copii!Drum bun!”strigă mulțimea
când trenul către sud porni la drum…
O, frați creștini,de-au câștigat izbânda
acești copii orfani cu suflet trist,
cine-ar putea pe noi să ne despartă
de inima,de dragostea lui Crist?
Când noi Îl ținem pe Isus in suflet,
când nu-L lăsam o clipă, orice-ar fi,
când dragostea lui Crist la fel ne strânge,
o,cine oare ne va desparți?
Nici moartea și nici îngerii, nici viața,
nici toate câte sunt și câte vin,
nu-i nimeni nicăieri să ne despartă
de dragostea lui Dumnezeu!Amin.
Am citit articolul domnului Adrian Papahagi despre ora de religie si cred ca este foarte bun.
Argumentul principal pentru a studia Religia in scoala nu este pentru ca, da ca nu invatam in scoala Religia ajungem in Iad, ci pentru ca Religia ne defineste pe noi ca persoane, subcultura si natiune.
Daca in scoala se preda filosofia naturalist-atee, atunci ar trebui sa fie, tot in scoala, un obiect in care sa se predea ceea ce cred eu, nu ce hotarasc altii pentru mine.
http://www.contributors.ro/cultura/argumente-și-false-argumente-privind-predarea-religiei-in-școli/
Am fost impresionat de rugaciunea unei fete. Ceea ce am citit mi-a demonstrat ca se roaga si stie sa se roage. Incurajez pe fiecare sa aiba partasie cu Dumnezeu in rugaciune.
Am avut ocazia sa citesc zilele trecute o carte interesanta. Nu stiu daca e adevarata sau fictiune, dar stiu ca motiveaza.
Cred ca majoritatea avem obiceiul sa amanam. Inevitabil se suprapun doua munci. Pe una o realizam, pe cealalta o amanam. Ce amanam? Din ce motiv facem un lucru si amanam pe altul?
Din punctul meu de vedere cred ca ar trebui sa ne structuram foarte bine prioritatile pentru a intelege si a cerne ceea ce e urgent de ceea ce e util.
In rest, Dumnezeu cu harul sau!
Maine
Am fost răstignit... 