Esentialul vietii

„Oare cum sa le sugerezi, cum sa-i faci sa inteleaga: printr-o inspiratie subita, printr-o naluca, in somn? Fratilor! Oameni buni! Pentru ce v-a fost data viata? Intr-un miez de nopte intunecoasa se deschid larg usile celulelor mortii si oamenii cu suflet mare sunt dusi ca sa fie impuscati. Pe toate caile ferate ale tarii, in clipa aceasta, acum, dupa ce au mancat scrumbia, oamenii isi ling cu limba amara buzele uscate, viseaza la fericirea pe care ti-o peocura picioarele intinse, la linistea care ii asteapta dupa ce si-au facut nevoile.
Pe Kolama, numai vara pamantul se dezgheata la o adancime de un metru, si doar atunci ingroapa osemintele celor ce au murit peste iarna. Iar voi, sub cerul albastru, sub soarele dogoritor, aveti dreptul sa dispuneti de soarta voastra, sa mergeti sa beti apa, sa va intindeti, sa va duceti unde poftiti fara escorta! Ce va pasa de lumina aprinsa pe coridor? Ce treaba aveti cu soacra aceea?
Vreti sa va spun eu acum care este esentialul in viata, care sunt secretele ei? Sa nu alergati dupa ce este iluzoriu, dupa avere, dupa titluri: acestea se obtin cu zeci de ani de nervi si se confisca intr-o noapte. Sa traiti avand o superioritate egala a vietii: sa nu va speriati de nenorocire si sa nu tanjiti dupa fericire, caci amarul nu tine un veac, si dulcele nu-l bei pana la fund. Sa fiti multumiti ca nu inghetati de frig, iar setea si foamea nu va sfasie maruntaiele cu ghearele lor. Daca nu aveti sira spinarii rupta, daca merg amandoua picioarele, daca amandoua mainile se indoaie, amandoi ochii vad si aud amandoua urechile – pe cine vreti sa mai invidiati? De ce? Caci a invidia pe altul inseamna sa-ti faci mult rau tie. Frecati-va ochii, spalati-va inima si, mai presus de orice, sa-i pretuiti pe cei care va iubesc si va simpatizeaza. Nu-i ofensati, nu le spuneti vorbe urate, nu va despartiti certati: caci nu stiti, poate ca aceasta e ultima voastra fapta inainte de arestare, si asa veti ramane in memoria lor…”
(Alexandr Soljenitan, Arhipelagul GULAG)

Reclame

Motive ale acțiunii

Romanele și filmele sunt făcute după anumite tipare. Ele respectă, indiferent de imaginația autorului, anumite legi. Aceste scrieri sau ecranizări se întind de la tragedie la comedie, de la romanță la anti-romanță. Voi enumera în următoarele postări câteva din aceste tipare pe care le respectă autorii de operă „comică”.
1. Căutarea, în care eroul părăsește siguranța casei lui, trece printr-o situație grea care îi pune la încercare puterea și temporar îl învinge, apoi, el trece peste obstacole și fie se întoarce acasă triumfător, fie atinge o nouă stare de fericire (care constituie tot o întoarcere la starea inițială). Căutarea este circulară în structură, fazele ei fiind despărțirea, transformarea printr-o încercare grea și întoarcerea.
2. Motivul moarte-renaștere (înviere), în care un erou îndură moartea sau pericolul și se întoarce la viață sau siguranță.
3. Inițierea, în care eroul este scos dintr-o situație existentă, de obicei ideală, și trece printr-o serie de încercări grele, timp în care el trece de la ignoranță și imaturitate la o stare de maturitate socială sau spirituală.
(autor Leland Ryken, Ferestre spre lume)

Democratie

Rațiu spune chintesența democrației: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fi de acord cu mine.

Credeți că ce se întâmplă în ultima vreme în politica românească se încadrează în această declarație?

Când voi fi mare vreau să mă fac doctor

Din ceea ce am vazut în teza de doctorat a domnului prim-ministru Victor Ponta îmi dau seama că pot deveni și eu, cu ușurință, doctor.

O teză în care se găsesc la bibliografie nici 40 de titluri (de toate sunt 39) și sunt mai puțin de 15 note de subsol la licență nu o primește, dar pentru titlul de doctor DA.

Când voi fi mare (a se citi „când voi ajunge prim-ministru sau, cel puțin, când voi avea un prieten apropiat prim-ministru”) nu vreau să mă fac doctor în drept(-ul hoțului care plagiază).

Din dorința de a fi cât mai corect pornesc o sumedenie de probleme ce țin de cel ce nu vrea să plagieze. Trebuie să pun ghilimele dacă traduc din altă limbă? Câte din cuvintele pe care le-a folosit autorul pot folosi și eu să nu trebuiască să pun ghilimele? Etc.

Și acum revenim la ce ne interesează cel mai mult. Din punct de vedere biblic, a copia referatele de pe internet este păcat?

Când moare?

Când moare un prost clopotele se iau la palme.
Arhanghelii intră în panică
Dumnezeu, în concediu fără plată.
Un prost decedat atrage la căpătâiul său
o întreagă armată de avocaţi ai milei
pe durată nelimitată.
Progeniturile prostiei: crima şi infinitul.

(Strofa din „Saruta si treci mai departe”, din volumul Jucați-vă mai des cu focul)

Legea sau Duhul … Firea Pământească sau Roada Duhului

În studiul pe care îl am de făcut pentru licență am aflat câteva idei interesante despre epistola apostolului Pavel către Galateni.
Mântuirea prin credință și libertatea în Hristos sunt temele principale ale epistolei către Galateni. În prima parte a epistolei, apostolul demonstrează faptul că un creștin este liber înaintea lui Dumnezeu față de lege, iar în a doua parte a epistolei face distincția clară între libertate și libertinism. „Libertatea creștinului nu trebuie confundat cu libertinismul moral”, scrie Petru Sescu.
În partea practică a epistolei, pentru a înțelege mai bine relația dintre Lege și har, Pavel arată bătălia care se duce între fire și Duh. Faptul că o persoană trăiește sub Lege nu trăiește după îndemnurile Duhului și prin urmare ea este o persoană firească. Trăirea prin Duhul este diferită de supunerea sub Legea mozaică și are ca rezultat roadele Duhului.
Un anumit crez determină o persoană să aibă un anumit comportament. Astfel în 6:1-10, Pavel dă o serie de instrucțiuni în termeni practici despre ce înseamnă trăirea prin Duhul, călăuzirea de Duhul și umblarea prin Duhul.

Iarna gândurilor și gândurile din iarnă (II) Oglinda retrovizoare

În urmă cu două săptămâni mergeam spre o localitate din Călărași, numită Gălbinași. Eram într-un autobuz de pe vremea regelui Mihai I cu oameni de tot felul. Drumul era în unele locuri îngust din cauza zăpezii, troienele erau cât autobuzul de înalte iar frigul era la el acasă.
În drumul nostru, prin zona troienelor înalte, șoferul a oprit autobuzul, a scos oglinzile retrovizoare și le-a pus în mașină la căldură că și așa nu vedea bine în ele.
Oglinda la dezaburire

Așa facem și noi cu Biblia. Dumnezeu, prin apostolul Iacov compară Cuvântul lui Dumnezeu cu o oglindă. Am auzit de prea multe ori, după câte o predică, expresia „ai predicat foarte bine pentru fratele cutare.” sau „Dumnezeu a vorbit fratelui cutare prin predica asta”. Când aud astfel de expresii interiorul meu strigă din răsputeri, mai că s-ar și auzi: „dar ție nu ți-a vorbit Domnul?”.
Când îndreptăm o predică pentru altcineva, strâmbăm oglinda să nu ne vedem pe noi și nu mai știm unde suntem greșiți și unde trebuie să ne pocăim. Haideți să scoatem oglinzile de la dezaburire și să ne privim pe noi pentru a ști unde să ne pocăim și ce trebuie schimbat în viața noastră „căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.”