Concluzii la inceput de an scolar

Ca prima impresie dupa vacanta, constat ca in trei luni de vacanta Biblia s-a citit rar, foarte rar si deloc.

Nu am facut un sondaj riguros sa vad exact procentajul, dar mai putin de jumatate din elevii de gimnaziu au citit Biblia. Unii, din cei care au citit, n-au putut sa spuna ce au citit (ori au citit foarte putin, ori nu sunt atenti cand citesc), iar altii, mai putini, au citit cu regularitate si cu atentie Biblia.

image

Despartirea

In sprijinul familiei Bodnariu, public poezia lui Costache Ioanid (din volumul Taine).  Un exemplu de sensibilitate si emotie pe care trebuie sa o transmitem celor din jur.

Era o dimineață însorită,
În grădinița unui mic azil,
O droaie de copii zburdau prin iarbă,
Ca niște iezi în luna lui april.

Erau copii orfani. Abia trecuse
războiul,nedoritul musafir,
lăsând păianjeni spânzurați pe vetre
și lumânări aprinse-n cimitir.

Dar, ce ciudat, acești copii de doliu
râdeau acum cu duh neștiutor.
Iar împrejur veneau străini s-aleagă,
să ia câte-un orfan în casa lor.

Se zguduia de joc și râs grădina.
Dar mai deoparte, sub un dud,doi frați
stăteau de dimineață mână-n mână,
privind în jurul lor înfiorați.

Pe fruntea lor ciudat îngrijorată
se legănau șuvițe aurii.
Purtau pe chipuri un secret, o umbră
prea tristă parcă pentru doi copii.

Se-nghesuiau alături unu-ntr-altul
și tresăreau c-un freamăt ne-nțeles,
de parcă așteptau o grea sentință
la încheierea unui grav proces.

Și iată că, în cele din urmă,
venera oameni și la ei sub dud.
erau două perechi din două plaiuri,
doi soți veniți din nord și doi din sud.

Au stat cu ei de vorbă până seara.
Și-apoi porniră din azil cu ei.
Copiii se țineau cuprinși alături
cum se cuprind în viață doi cârcei.

În gară, soții au luat bilete.
Unii spre sud, iar ceilalți spre nord.
Se despărțeau. Și primul tren de noapte
veni ca un convoi într-un fiord.

„Ne despărțim…”vorbi cel mai în vârstă,
mai aspru dintre vitregii părinți.
„Îmbrățișați-vă, copii! E timpul.
Dar haide, nu mai plângeți,fiți cuminți!”

Copii tremurau. Cuprinși de spaimă,
s-au prins la piept, cu ochii către cer.
Într-o nestăvilită încleștare,
s-au strâns ca într-o menghină de fier.

Zadarnic s-au silit ocrotitorii
ca să-i despartă grabnic pe orfani.
Zadarnic le dădură pungi cu dulciuri.
Zadarnic le făgăduiră bani.

Zadarnic i-a lovit un om din gloată
și însuși conductorul enervat.
Zadarnic le-a sucit apoi urechea,
nerăbdător,un tânăr impiegat.

Copiii se țineau privind cu groază
și murmurau încet, înlănțuiți:
„Nu. Nu ne despărțim. Noi suntem singuri.
Loviți cât vreți. Dar nu ne despărțiți!

Noi nu avem pe nimenea în lume.
Lovita! Noi suntem umbre de pripas.
Voi toți aveți cămin, aveți familii.
Dar nouă numai noi ne-am mai rămas.

Loviți cât vreți! Cărați, cărați cu pumnii…
Voi sunteți tari, sunteți puternici. Știm.
Loviți cât vreți! Noi nu avem pe nimeni.
Dar noi, să știți,noi nu ne despărțim!”

Și-atunci veni un om cu-nțelepciune
și le vorbi cu lacrime șuvoi…
„Măi, oameni buni, nu despărțiți copiii!
Luați-i o pereche pe-amândoi!”

Acest cuvânt a biruit în inimi.
Și-au fost luați alături cei doi frați.
O,câte mâini apoi îi salutară
când au ieșit la geam îmbrățișați!

Ce plini de bucurie printre lacrimi,
ce fericiți erau cei doi acum!
„Drum bun, copii!Drum bun!”strigă mulțimea
când trenul către sud porni la drum…

O, frați creștini,de-au câștigat izbânda
acești copii orfani cu suflet trist,
cine-ar putea pe noi să ne despartă
de inima,de dragostea lui Crist?

Când noi Îl ținem pe Isus in suflet,
când nu-L lăsam o clipă, orice-ar fi,
când dragostea lui Crist la fel ne strânge,
o,cine oare ne va desparți?

Nici moartea și nici îngerii, nici viața,
nici toate câte sunt și câte vin,
nu-i nimeni nicăieri să ne despartă
de dragostea lui Dumnezeu!Amin.

Ora de Religie – argumente

Am citit articolul domnului Adrian Papahagi despre ora de religie si cred ca este foarte bun.

Argumentul principal pentru a studia Religia in scoala nu este pentru ca, da ca nu invatam in scoala Religia ajungem in Iad, ci pentru ca Religia ne defineste pe noi ca persoane, subcultura si natiune.

Daca in scoala se preda filosofia naturalist-atee, atunci ar trebui sa fie, tot in scoala, un obiect in care sa se predea ceea ce cred eu, nu ce hotarasc altii pentru mine.

http://www.contributors.ro/cultura/argumente-și-false-argumente-privind-predarea-religiei-in-școli/

Rugaciunea mea de-acasa

Am fost impresionat de rugaciunea unei fete. Ceea ce am citit mi-a demonstrat ca se roaga si stie sa se roage. Incurajez pe fiecare sa aiba partasie cu Dumnezeu in rugaciune.

Rugaciunea mea de acasa

Citeste Maine

Am avut ocazia sa citesc zilele trecute o carte interesanta. Nu stiu daca e adevarata sau fictiune, dar stiu ca motiveaza.
Cred ca majoritatea avem obiceiul sa amanam. Inevitabil se suprapun doua munci. Pe una o realizam, pe cealalta o amanam. Ce amanam? Din ce motiv facem un lucru si amanam pe altul?
Din punctul meu de vedere cred ca ar trebui sa ne structuram foarte bine prioritatile pentru a intelege si a cerne ceea ce e urgent de ceea ce e util.
In rest, Dumnezeu cu harul sau!

Editura Little Lamb

Maine

Drepturi de autor pentru cântări

Sunt supărat și, oarecum, intrigat de faptul că aud tot mai mulți cântăreți care își permit să schimbe cuvintele cântărilor, chiar și melodia, după bunul lor plac.
Pe timpul comuniștilor, foarte greu se găsea o cântare nouă și la fel de greu se păstrau notele. Erau copiate de mână, cu ștersături, rupturi etc.
Gesangbuch - manuscris 2 watermark
Când e vorba de cântările vechi înțeleg că a fost dificilă prelucrarea datelor. Dar ce zicem de cântările noi?
De ce să calc pe munca unui compozitor și să-i stric opera modificând textul sau melodia?
În țările în care se respectă legea, dacă cineva își permite să „fure” opera altcuiva se pedepsește drastic.
Cum ar fi să ajungi la pușcărie că ai furat o cântare (spre slava Domnului?)?

(preluare foto: renascendis.blogspot.ro)